Călătorie în Trecut (vol. 2) - PRINTED EDGES

În cartea Călătorie în trecut, Dalia călătorește în urmă cu sute de ani, tot în biblioteca viselor pierdute. Aici găsește un bătrân, care este Gardianul poveștilor și o mică bufniță, care este Astra din trecut. Împreună, cei trei luptă împotriva Hoțului de Amintiri și ghici cine câștigă?
Cartea este atât de frumoasă, colorată și plină de imaginație, încât m-a cucerit de la primele pagini. E o poveste care te face să zâmbești, să visezi și să te întorci cu drag la lumea copilăriei. O recomand cu tot dragul atât copiilor, cât și adulților care încă mai păstrează un strop de magie în suflet. Este genul de poveste care îți intră direct în suflet și îți amintește cât de frumoasă e lumea văzută prin ochii unui copil. Este una dintre acele cărți pentru copii pe care le citești cu drag și, chiar dacă ai crescut, îți dorești să mai fii puțin copil.
Mi-a plăcut foarte mult! 5 ⭐️

În această carte lucrurile se complica putin. Daca in primul volum avem un limbaj ușor si propoziții scurte, aici acțiunea se desfășoară mai alert, frazele sunt mai lungi, potrivite pentru copii de 8+ ani. Dar povestea este la fel de frumoasă, mi-a plăcut sa lupt alături de Dalia. Ilistratiile la fel de frumoase, o carte superbă ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Acesta este volumul meu preferat din toată seria scrisă de Andrei. Se observă o evoluție clară față de primul volum. Dacă aș puea, aș da mai mult de 5 steluțe. Recomand cu toată sinceritatea această carte, chiar și pentru oamenii mari, cu suflet de copil.

Măi, să fie! Data trecută am crezut că Tăcerea a fost grea, dar stați să vedeți ce am pățit în călătoria asta în timp cu Dalia. Recunosc, faza cu sarmalele m-a păcălit puțin, dar aventura care a urmat a fost mult mai tare decât orice masă de prânz!

Am învățat că amintirile noastre sunt ca niște piese de puzzle care ne fac să fim cine suntem, iar Hoțul de Amintiri e mult mai periculos decât o simplă umbră, pentru că el vrea să fure culorile și râsetele din lume. Când am văzut că Dalia a ajuns cu sute de ani în urmă, am înțeles că uneori, ca să rezolvi o problemă de azi, trebuie să ai curajul să te uiți în urmă și să înțelegi ce s-a întâmplat demult. Mi s-a părut puțin trist, dar și foarte important, să aflu că până și cei buni pot face greșeli sau pot deveni „coșmaruri” dacă lasă mândria sau trădarea să le fure inima. Dar cel mai mult mi-a plăcut că am învățat că nicio greșeală nu e prea mare ca să nu poată fi reparată cu adevăr și cu puțin curaj. Chiar dacă m-am simțit mic în fața unui rău care șterge tot, am descoperit că un singur nume rostit cu dragoste și o singură piesă de puzzle pusă la locul ei pot salva tot universul. Acum știu că amintirile mele, chiar și cele mai mici, sunt comori adevărate și că trebuie să le păzesc bine, pentru că ele sunt harta care mă ajută să nu mă pierd niciodată, indiferent în ce timp m-aș afla! - Mihai (8 ani)