DE NEOPRIT

Cum te ridici când viața nu ți-a dat nici măcar timp să cazi?

Născută într-un subsol cu miros de igrasie și lipsuri, Cristina a învățat frigul înainte să învețe siguranța. Aceasta nu este o poveste clasică despre succes, ci o radiografie brutal de sinceră a unui suflet care a fost forțat să fie puternic mult prea devreme.

Prinsă între două țări – România și Marea Britanie –, între zboruri obositoare, o școală sanitară făcută pe drumuri și o viață care se cerea construită de la zero printre străini, Cristina a tras mereu pentru toți. A luat viața în piept și a devenit asistentă medicală într-un sistem britanic rigid. Însă cunoașterea medicală pentru care luptase atât s-a transformat în cel mai greu blestem atunci când a trebuit să-și privească ambii părinți stingându-se de cancer, înțelegând, dincolo de cuvintele medicilor, finalul inevitabil.

Cartea este o mărturie tulburătoare despre:

Supraviețuirea emoțională și munca titanică de a construi o viață nouă în diaspora.

Doliul suprapus și trauma de a pierde tot ce înseamnă „rădăcină”.

Maternitatea vindecătoare și lupta de a nu repeta greșelile trecutului.

Curajul de a lăsa garda jos și de a accepta că meriți o familie și un „Acasă” adevărat, plin de blândețe.

„Am trăit mult timp ca și cum supraviețuirea ar fi fost tot. Ca și cum dacă nu mă prăbușeam la vedere, însemna că sunt bine. Dar nu eram.”

O carte pentru toți oamenii care s-au simțit prea mult timp singuri. Pentru femeile care au dus prea mult pe umeri, care au fost „omul care rezolvă tot” și care au uitat să se oprească pentru ele însele.

O dovadă vie că, indiferent în câte feluri ai fost frânt, poți refuza să mori de tot. Poți ieși la lumină. Șifonat. Marcat. Dar în picioare.