Iarba cerului

Iarba cerului este unul din cele mai reușite și tulburătoare romane science fiction românești.

„Pământul, secătuit și muribund, a fost abandonat de omenire, care s-a risipit în spațiul cosmic. Dar oamenii au luat în exodul lor neliniștile și dilemele speciei. Pus în fața unei neașteptate provocări interioare și urmărit de obsedante temeri, Personajul principal, decide să revină pe Pământul părăsit de oameni, dar pe care viața sălbatică încă își urmează cursul, încercând cu încăpățânare să se adapteze noilor condiții induse de Soarele muribund. Și, odată întors, își descoperă adăvăratul chip. Iarba cerului este un roman metaforă, plin de melancolie și inundat de nostalgia unui trecut greu și dens.” (Marian Truță)

„Am înaintat în lungul despicăturii, din loc în loc oprindu-ne să privim înăuntru, să descifrăm în amestecul de roci sfâșiate urmele lumii noastre, prăbușite sub convulsiile haotice, nesupuse, ale materiei. Oare era civilizația noastră încă atât de neputincioasă în fața naturii oarbe?! Oare supercivilizația în care trăiam nu putea împiedica un asemenea dezechilibru al naturii în mișcare?! Oare, noi… Atâtea întrebări îmi veneau cu iuțeala fulgerului în minte, fără ca vreunul din răspunsurile posibile pe care le știam sau le inventam spontan să mă satisfacă. Și iarăși simțeam cum spaima aceea, care îmi terorizase copilăria, viața de până atunci, obsesia calamității ucigașe, se filtra în toată ființa mea, copleșindu-mă irezistibil. ”
Constantin Cubleșan, Iarba cerului