Paradoxala întoarcere

„Nu cred că pământenii, că noi, cei de pe Terra, suntem singurii oameni (ființe umanoide?) din univers. Undeva, într un cotlon la fel de discret și de minuscul cum e cel al Pământului, pe cine știe ce braț al vreunei galaxii de aiurea, vreau să cred că ființează alte și alte civilizații.”

Constantin Cubleșan

„— …Voi, oamenii, sunteți sortiți unui destin fatal. Vă chinuie dorința autodepășirii. Dar pe măsură ce evoluați, sub toate aspectele vitale ale existenței voastre, această evoluție vi se ntoarce împotrivă, devenind propria voastră armă de sinucidere. E un soi de blestem în soarta aceasta a voastră. Mereu să porniți de la nimic și să ajungeți la nimic… Generații la rând de culturi terestre s au spulberat astfel înaintea voastră și se vor spulbera la fel după voi, până în clipa când cineva, aici, un om, va hotărî să stăpânească acest destin și să dirijeze cu mână forte întreaga voastră evoluție…”

Constantin Cubleșan, Paradoxala întoarcere