Puterea prezentului

🌹🌹🌹 Sería Ecouri Amalia Teodora... O carte care de la primul volum a fost promițătoare, o carte inteligentă cu sfaturi economice, de viață și mai ales de IERTARE.... Cu toții avem parte de suferință în viața asta, poate chiar trădare etc... Dar sa învățăm sa iertăm și să trăim la modul prezent e o călătorie mai grea, iar aceasta carte îți arată câtă fericire poți avea învățând sa ierți și sa trăiești la prezent. Mi-a plăcut enorm cartea...seria de fapt...❤️ Amândouă în aceeași măsură m-a trimis poate în trecut la anumite întâmplări și simțiri profunde. Trăiești toate momentele din întâmplări la maximă profunditate. Simți și trăiești maxim. Veselie, prietenie, suferință, iubire, trădare, iertare și chiar gestiunea timpului le găsești aici. Superbă sería cu potential mare. O serie scrisă cu sufletul. ❤️❤️❤️

Mi-a plăcut foarte mult cartea. Totul decurge natural în povestea de dragoste dintre cei doi, nimic forțat și foarte mult mi-a plăcut maturitatea Ilariei în luarea deciziilor. O recomand cu tot dragul.

Foarte interesant mi se pare momentul în care îmi dau seama de însemnătatea titlurilor unei cărți sau ale unei serii. Mi-a plăcut că, în acest volum, am înțeles de ce „Puterea prezentului” este un titlu atât de potrivit. Primul volum s-a încheiat într-un mod dureros pentru Ilaria, iar aici vedem că prezentul ajunge să cântărească mai mult decât ceea ce s-a întâmplat între ei în trecut.🤗

Avem parte de un salt în timp și mi-a plăcut foarte mult să văd ce s-a întâmplat cu personajele în această perioadă. Regăsim două personaje care au evoluat, s-au dezvoltat și au avut timp să proceseze informațiile, felul în care au reacționat și alegerile pe care le-au făcut la momentul respectiv. Acum, privind lucrurile la rece, își dau seama că amândoi au greșit, chiar dacă noi, ca cititori, nu am trecut noi prin toate etapele care au dus la această schimbare.

Vina cea mai mare o are în continuare Andrei. Însă nu mai vedem acum în el tânărul care nu are nicio direcție și nu știe ce își dorește, ci un bărbat matur, care și-a dat seama de greșelile pe care le-a făcut și este dispus să lupte pentru a se revanșa și a o recuceri pe Ilaria.💜

Pe de altă parte, nici Ilaria nu este complet lipsită de vină. Și ea a acționat impulsiv atunci și nu a lăsat prea mult loc pentru explicații. Mi-a plăcut însă să vedem cum, odată cu trecerea timpului, amândoi ajung să privească lucrurile diferit și să înțeleagă mai bine ceea ce s-a întâmplat.🥰

A fost plăcut să urmăresc și detalii din viața profesională a Ilariei, pentru că încă din primul volum era foarte muncitoare și dedicată, iar acum am surprins-o în momentele în care a obținut lucrurile pentru care a muncit și se bucură de ele.

Mi-a plăcut și faptul că povestea Ilarei și a lui Andrei este atât de ancorată în realitate, încât ai uneori senzația că citești povestea unor vecini, unor prieteni, unor cunoscuți sau pur și simplu a unor oameni pe care i-ai putea întâlni întâmplător în viața reală. 🤍💜

Nota: 4,25✨

Acest volum mi-a plăcut mai mult decât primul. A fost genul de lectură scurtă, frumoasă și caldă, pe care am parcurs-o cu zâmbetul pe buze și care mi-a lăsat o stare tare plăcută la final. Am observat și o îmbunătățire în stilul autoarei și, chiar dacă nu am simțit-o ca o lectură de 5 stele, a fost o lectură plăcută, pe care o recomand cu drag.

„Puterea prezentulu” este partea a doua din seria Ecouri, de Amalia Teodora Topalea.
Personajele au evoluat , sunt mature, cu trăiri profunde. Personajul feminin,Ilaria, pare să aibă totul sub control dar...
Romanul alternează între trecut și prezent. Autoarea a construit firul epic de așa natură că simți intensitatea sentimentelor nespuse , durerea despărțirii. Este genul de lectură ce îmi amintește de adolescență, care te poartă prin toate stările, de la nostalgia primilor fiori până la lacrimile despărțirii , ca apoi să te coboare cu piciorele pe pământ, în prezent, și să-ți întredeschidă o ușiță pentru viitor.

Ne reîntâlnim cu Andrei și Ilaria peste 5 ani, o versiune mai matură a lor și mai înțeleaptă. Noutatea acestui volum este perspectiva lui Andrei, care mi-a plăcut foarte mult. Ilaria este tot aceeași fetiță zlobie în suflet, dar și-a construit niște ziduri imense în jurul inimii ei.
Oare va reuși Andrei să zdrobească aceste ziduri? Oare Ilaria va putea să ierte și să se ierte pe sine?