Urmează stația: Libertatea - partea I

Familiarul, certitudinea, obişnuinţele, viaţa mea cu totul, rămâneau în urmă strivite sub greutatea primului pas către libertate.

La 27 de ani eram în depresie, mă simţeam frustrat şi constrâns de un Bucureşti consumist.Viaţa mea nu avea niciun sens profund şi niciun scop dincolo de supravieţuire şi plăceri de weekend. Sufletul mi s-a zbătut încarcerat, până a rupt zăbrelele fricii şi n-am mai avut de ales, mi-am luat inima în dinţi şi am evadat.

Opt ani mai târziu sunt împăcat cu viaţa şi vă scriu aceste rânduri de acasă, din căsuţa de lemn ocrotită de mesteceni şi de Munţii Apuseni. Am ales natura, firescul şi simplitatea. Călătoresc mult şi duc un trai tihnit şi interesant. Desigur urcuşurile şi coborâşurile vieţii sunt la fel deprezente, mă confrunt cu provocări şi greutăţi, nu fug de viaţăşi nici de mine însumi. Mi-a fost teamă, ruşine, greu pe toate planurile şi a cerut mult timp, dar am descoperit bucuria şi satisfacţia de a fi autentic şi suveran.

Mulţumesc vieţii pentru asta!

Am aşternut acest drum iniţiatic pe infinitul alb cu sinceritate şi prietenie, fără pretenţii de talent literar dar cu mare dorinţa de a insufla curaj şi dârzenie în croirea propriului drum şi în lupta cu demonii noştri interiori şi exteriori. Nu zic mâna pe sabie, din contră, mâna pe inimă şi înainte cu dragoste, smerenie și demnitate!

”Iubeşte şi fă ce vrei!” – Sfântul Augustin

Vă îmbrăţişez, lectură plăcută!