Saving Hope - PRINTED EDGES

„Saving Hope” este într-adevăr o poveste dură, dar și pe alocuri emoționantă, care îți lasă o senzație de tulburare interioară și te face să te întrebi dacă merită sau nu să o duci până la capăt. Firul narativ pe care l-a conturat autoarea mi-a captat destul de mult atenția, în așa fel încât am simțit nevoia să ajung cât mai repede la finalul cărții și să descopăr dacă deznodământul avea să fie profund, rotund și bine construit.

Am apreciat faptul că personajele au fost atât de bine conturate, pentru că am putut descoperi, din perspectiva fiecăruia, traume greu de dus și cicatrici adânci. Romanul demonstrează că nu ai nevoie de personaje perfecte pentru a-i face pe cititori să rezoneze cu ele, ci doar de elemente esențiale precum autenticitatea, sinceritatea și emoțiile lor. Prin îmbinarea acestor lucruri, reușești să stârnești acel „ceva” greu de explicat, dar care este cât se poate de real și care te face să crezi că acele personaje vor rămâne memorabile mult timp de acum înainte.

Începutul cărții este unul alert, care te atrage treptat și sigur într-o lume frumos conturată din punct de vedere psihologic, astfel încât ajungi să realizezi că ai intrat într-o capcană specifică unui thriller psihologic, din care cu greu vei mai putea scăpa. Povestea este despre putere, despre lupta pentru control, dar și despre supraviețuire.

Finalul romanului mi-a plăcut tare mult, deoarece a fost imprevizibil, cu valențe întunecate și puternic psihologice, ajungând să contemplez mult asupra secvențelor pe care le-am citit și, într-un fel, le-am trăit alături de Blair, protagonista noastră, care a întruchipat perfect imaginea unei victime manipulate de un psihopat maniacal.

În ciuda lucrurilor care mi-au plăcut, au existat și aspecte care m-au deranjat semnificativ. De exemplu, am simțit că această carte se îndreaptă mai mult spre zona de Thriller Psihologic decât spre cea de Dark Romance, pentru că nu am simțit aproape deloc componenta romantică, aceasta fiind aproape inexistentă pe parcursul celor peste 350 de pagini. În schimb, am observat că accentul cade mai degrabă pe idei, introspecții și pe părțile ușor confesive ale fiecărui personaj, în special ale lui Blair, conturând un tablou psihologic complex. Din punctul meu de vedere, acest lucru m-a făcut să ajung la concluzia că romanul a fost etichetat greșit drept Dark Romance, când, în realitate, se apropie mult mai mult de un Thriller Psihologic, aspect care m-a determinat să scad semnificativ din punctaj și să privesc cartea cu alți ochi.

Ritmul cărții mi s-a părut ușor dezechilibrat sau, mai bine spus, inegal, deoarece au fost capitole care au curs lin din punct de vedere narativ, tăindu-mi respirația cu ușurință, pentru ca ulterior să vină în completarea lor niște secvențe repetitive sau lente, care au făcut ca experiența mea de lectură să fie una mai greoaie.

Un alt lucru care nu mi-a plăcut la această carte a fost dezechilibrul dintre narațiune, dialog și descriere, deoarece, pe parcursul lecturii, am observat cum dialogurile erau aproape inexistente, iar dacă mai apăreau câteva, păreau puțin trase de păr, ba chiar duse spre exagerare, în timp ce narațiunea și descrierile au fost excesive. Pentru simplul fapt că introspecțiile și descrierile care însoțeau aceste elemente au făcut ca „Saving Hope” să pară asemenea unui jurnal confesiv, care prezintă temerile și cicatricile celor doi protagoniști. Dacă autoarea ar fi știut să echilibreze mai amănunțit aceste trei elemente între ele, ar fi ieșit o carte mai închegată, care să aibă câte ceva din fiecare, îmbinând și mai frumos povestea decât a făcut-o.

Având în vedere cele menționate mai sus, „Saving Hope” primește 3✨ din partea mea, pentru că a avut și părți care m-au impresionat, dar și lucruri care ar fi putut fi îmbunătățite.