Sunt un PERSONAJ - PRINTED EDGES

Una dintre poveștile mele preferate, iar acest lucru îl spun cu atât mai mult cu cât autoarea are și alte cărți publicate. Lectura acestui roman a fost pentru mine o adevărată aventură emoțională. La început, povestea a rezonat profund cu sufletul meu și m-am conectat cu fiecare acțiune și cu fiecare decizie luată de personajele principale, Emma și Max.

Pe măsură ce am înaintat în lectură, iar iubirea dintre cei doi devenea din ce în ce mai intensă și mai sensibilă, am început să simt că alegerile lor erau puternic influențate de o iubire aproape oarbă. La acel moment mi se părea exagerată și greu de înțeles. Un aspect pe care însă îl ignorasem era faptul că, atunci când am citit cartea, nu mă aflam într-o relație, nu îmi simțeam creativitatea vie și nu aveam ceva pentru care să trăiesc cu acea pasiune totală. Mă simțeam nemotivată și incapabilă să ofer totul pentru ceva sau pentru cineva.

Vorbeam adesea despre „Sunt un Personaj” în aproape fiecare conversație, convinsă fiind că iubirea prezentată în roman este dusă la extrem. Spre surprinderea și chiar frustrarea mea, oamenii din jur nu împărtășeau aceeași opinie. Pentru mine, povestea de iubire a fost inițial confuză, însă tocmai această confuzie m-a determinat să îmi pun întrebări esențiale. Deși pare o lectură ușoară, am descoperit în paginile ei numeroase straturi de profunzime.

În cele din urmă, după multă introspecție și regăsire de sine, am înțeles că iubirea orbitoare poate fi cea mai firească și simplă formă de iubire atunci când este vorba despre ceva fără de care nu îți imaginezi viața.

Asemenea majorității cărților scrise de Diana Bolohan, acest roman te provoacă să mai dărâmi încă un zid care îți protejează sufletul. Nu este un proces ușor, mai ales la început, când instinctul este să te opui. Însă o întrebare bine sădită în inimă poate deschide drumul către revelații profunde.
O carte absolut minunata, care va rămâne pentru totdeauna aproape de sufletul meu. Mulțumesc ❤️ RECOMAND!

Una dintre poveștile mele preferate, iar acest lucru îl spun cu atât mai mult cu cât autoarea are și alte cărți publicate. Lectura acestui roman a fost pentru mine o adevărată aventură emoțională. La început, povestea a rezonat profund cu sufletul meu și m-am conectat cu fiecare acțiune și cu fiecare decizie luată de personajele principale, Emma și Max.

Pe măsură ce am înaintat în lectură, iar iubirea dintre cei doi devenea din ce în ce mai intensă și mai sensibilă, am început să simt că alegerile lor erau puternic influențate de o iubire aproape oarbă. La acel moment mi se părea exagerată și greu de înțeles. Un aspect pe care însă îl ignorasem era faptul că, atunci când am citit cartea, nu mă aflam într-o relație, nu îmi simțeam creativitatea vie și nu aveam ceva pentru care să trăiesc cu acea pasiune totală. Mă simțeam nemotivată și incapabilă să ofer totul pentru ceva sau pentru cineva.

Vorbeam adesea despre „Sunt un Personaj” în aproape fiecare conversație, convinsă fiind că iubirea prezentată în roman este dusă la extrem. Spre surprinderea și chiar frustrarea mea, oamenii din jur nu împărtășeau aceeași opinie. Pentru mine, povestea de iubire a fost inițial confuză, însă tocmai această confuzie m-a determinat să îmi pun întrebări esențiale. Deși pare o lectură ușoară, am descoperit în paginile ei numeroase straturi de profunzime.

În cele din urmă, după multă introspecție și regăsire de sine, am înțeles că iubirea orbitoare poate fi cea mai firească și simplă formă de iubire atunci când este vorba despre ceva fără de care nu îți imaginezi viața.

Asemenea majorității cărților scrise de Diana Bolohan, acest roman te provoacă să mai dărâmi încă un zid care îți protejează sufletul. Nu este un proces ușor, mai ales la început, când instinctul este să te opui. Însă o întrebare bine sădită în inimă poate deschide drumul către revelații profunde.
O carte absolut minunata, care va rămâne pentru totdeauna aproape de sufletul meu. Mulțumesc, RECOMAND!!!❤️