Regatul cetii si al furiei (ACOTAR #2) - PRINTED EDGES

Rezumat Regatul cetii si al furiei (ACOTAR vol. 2) - Sarah J. Maas
Feyre a ieșit de Sub Munte cu o inimă care încă bate, dar cu o parte din ea rămasă în întuneric. Acum poartă în sânge puterea Înalților Lorzi, în minte amintiri care nu o lasă să doarmă și în suflet întrebarea pe care nu îndrăznește încă să și-o pună: dacă viața pentru care a luptat atât de mult nu mai este viața pe care o vrea?

O promisiune o poartă în Regatul Nopții, acolo unde cerul pare mai aproape, stelele ard mai viu, iar libertatea nu este un vis, ci o alegere. Într-o lume ținută departe de privirile celorlalți, Feyre începe să descopere nu doar secretele celui mai temut Înalt Lord din Prythian, ci și forța pe care a ținut-o prea mult ascunsă în ea însăși.

Între nopți strălucitoare, puteri care se trezesc și o apropiere care devine tot mai imposibil de negat, Feyre începe să înțeleagă că unele legături nu te țin captiv — te învață să zbori.

Dar războiul se apropie, iar Prythianul este din nou în pragul unei lupte care poate schimba totul. Pentru a-i proteja pe cei pe care ajunge să-i numească ai ei, Feyre va trebui să-și revendice puterea, să-și asculte inima și să aleagă ce este dispusă să devină.

Regatul ceții și al furiei este o poveste mai intensă, mai seducătoare și mai întunecată, în care puteri ascunse ies la lumină, războiul își întinde umbra asupra Prythianului, iar legătura dintre Feyre și Înaltul Lord devine imposibil de ignorat.

Recenzii

„Romantic, senzual și hipnotic. Un adevărat ospăț pentru simțuri.” – USA Today

„Exact pe gustul cititorilor pasionați de fantasy întunecat.” – Kirkus Reviews

„O lectură captivantă și pe deplin satisfăcătoare.” – Publishers Weekly

„Seducător și palpitant.” – Bustle

Fragment din carte
Lumina din privirea lui, bucuria aceea tăcută... m-au lăsat fără suflare. Un viitor. O să avem un viitor împreună. Eu o să am un viitor. O viață.

Ceva admirativ, aproape reverențios, i-a înlocuit zâmbetul, iar eu m-am întins să-i cuprind fața cu mâinile...

Și am văzut că pielea îmi strălucea.

Slab, de parcă o lumină mi-ar fi strălucit pe sub piele și s-ar fi revărsat în lume. O lumină albă și caldă, ca soarele. Ca o stea.

Ochii lui, plini de uimire, i-au întâlnit pe ai mei, iar el și-a trecut un deget peste brațul meu.

Am râs, iar strălucirea s-a intensificat ușor.

S-a aplecat și m-a sărutat blând, iar eu m-am topit în brațele lui, cuprinzându-i gâtul.

Când și-a lăsat însă toată măreția liberă, a umplut camera, lumea și sufletul meu cu o putere întunecată și strălucitoare. Cu stele, vânt și umbre. Cu pace, vise și marginile ascuțite ale coșmarurilor. Întunericul s-a revărsat din el ca niște fuioare de abur, iar când și-a întins mâna și a lipit-o de pielea strălucitoare de pe abdomenul meu, degetele nopții s-au răsfirat peste mine, în timp ce lumina se strecura printre umbre.