Sunt un PERSONAJ - PRINTED EDGES

A fost o lectură fix pe gustul meu, am savurat fiecare pagina

Sunt un personaj este un romance de bon ton, în care descoperim o poveste intensă și profundă despre iubire, alegeri și lupta de a rămâne buni și deschisi în fața încercărilor prin care viața ne trece de multe ori, cu ajutorul Emmei și a lui Max, două personaje fabulos construite.
Scris matur, cu sensibilitate , autoarea ne prezintă prin introspecție și modul de desfășurare a acțiunii, personaje complexe, lipsite de banal sau superficialitate.
Diana Bolohan reuseste sa creeze memorabil protagoniștii din Sunt un personaj, surprizând prin vivacitate si realism, dar mai ales prin tumultoasă lume interioară a acestora, unde putem găsi un rar talent al autoarei de a prezenta frământările, gândurile, speranțele, visele, regretele ca fiind parte din viața și personalitatea fiecărui personaj dar într-un mod definitoriu și unic.
Am adorat- pe lângă textul scris impecabil gramatical, stilistic si ortografic – versatilitatea autoarei de a prezenta punctele de vedere diferite ale personajelor, într-un mod atât de fluid și profund, încât trecerile de la un personaj la altul, sunt delicii, scufundări în profunzimea, intimitatea și sentimentele acestora cum rar mi-a fost dat sa întâlnesc în literatura contemporană.
Diana Bolohan scrie cald, plin de emotie, frumos, elegant, prin cuvinte ce ajung la inima cititorilor, lăsând lumina și speranța să fie vocea lăuntrică a autoarei și poate pentru ciitor, un motiv de a fi la fel la sfărșitul poveștii din Sunt un personaj.
A recomanda pe Diana Bolohan...înseamnă să recomanzi eleganța, sensibilitatea, bun gustul și profunzimea poveștilor romance așa cum ar trebui să fie.

Una dintre poveștile mele preferate, iar acest lucru îl spun cu atât mai mult cu cât autoarea are și alte cărți publicate. Lectura acestui roman a fost pentru mine o adevărată aventură emoțională. La început, povestea a rezonat profund cu sufletul meu și m-am conectat cu fiecare acțiune și cu fiecare decizie luată de personajele principale, Emma și Max.

Pe măsură ce am înaintat în lectură, iar iubirea dintre cei doi devenea din ce în ce mai intensă și mai sensibilă, am început să simt că alegerile lor erau puternic influențate de o iubire aproape oarbă. La acel moment mi se părea exagerată și greu de înțeles. Un aspect pe care însă îl ignorasem era faptul că, atunci când am citit cartea, nu mă aflam într-o relație, nu îmi simțeam creativitatea vie și nu aveam ceva pentru care să trăiesc cu acea pasiune totală. Mă simțeam nemotivată și incapabilă să ofer totul pentru ceva sau pentru cineva.

Vorbeam adesea despre „Sunt un Personaj” în aproape fiecare conversație, convinsă fiind că iubirea prezentată în roman este dusă la extrem. Spre surprinderea și chiar frustrarea mea, oamenii din jur nu împărtășeau aceeași opinie. Pentru mine, povestea de iubire a fost inițial confuză, însă tocmai această confuzie m-a determinat să îmi pun întrebări esențiale. Deși pare o lectură ușoară, am descoperit în paginile ei numeroase straturi de profunzime.

În cele din urmă, după multă introspecție și regăsire de sine, am înțeles că iubirea orbitoare poate fi cea mai firească și simplă formă de iubire atunci când este vorba despre ceva fără de care nu îți imaginezi viața.

Asemenea majorității cărților scrise de Diana Bolohan, acest roman te provoacă să mai dărâmi încă un zid care îți protejează sufletul. Nu este un proces ușor, mai ales la început, când instinctul este să te opui. Însă o întrebare bine sădită în inimă poate deschide drumul către revelații profunde.
O carte absolut minunata, care va rămâne pentru totdeauna aproape de sufletul meu. Mulțumesc ❤️ RECOMAND!

Una dintre poveștile mele preferate, iar acest lucru îl spun cu atât mai mult cu cât autoarea are și alte cărți publicate. Lectura acestui roman a fost pentru mine o adevărată aventură emoțională. La început, povestea a rezonat profund cu sufletul meu și m-am conectat cu fiecare acțiune și cu fiecare decizie luată de personajele principale, Emma și Max.

Pe măsură ce am înaintat în lectură, iar iubirea dintre cei doi devenea din ce în ce mai intensă și mai sensibilă, am început să simt că alegerile lor erau puternic influențate de o iubire aproape oarbă. La acel moment mi se părea exagerată și greu de înțeles. Un aspect pe care însă îl ignorasem era faptul că, atunci când am citit cartea, nu mă aflam într-o relație, nu îmi simțeam creativitatea vie și nu aveam ceva pentru care să trăiesc cu acea pasiune totală. Mă simțeam nemotivată și incapabilă să ofer totul pentru ceva sau pentru cineva.

Vorbeam adesea despre „Sunt un Personaj” în aproape fiecare conversație, convinsă fiind că iubirea prezentată în roman este dusă la extrem. Spre surprinderea și chiar frustrarea mea, oamenii din jur nu împărtășeau aceeași opinie. Pentru mine, povestea de iubire a fost inițial confuză, însă tocmai această confuzie m-a determinat să îmi pun întrebări esențiale. Deși pare o lectură ușoară, am descoperit în paginile ei numeroase straturi de profunzime.

În cele din urmă, după multă introspecție și regăsire de sine, am înțeles că iubirea orbitoare poate fi cea mai firească și simplă formă de iubire atunci când este vorba despre ceva fără de care nu îți imaginezi viața.

Asemenea majorității cărților scrise de Diana Bolohan, acest roman te provoacă să mai dărâmi încă un zid care îți protejează sufletul. Nu este un proces ușor, mai ales la început, când instinctul este să te opui. Însă o întrebare bine sădită în inimă poate deschide drumul către revelații profunde.
O carte absolut minunata, care va rămâne pentru totdeauna aproape de sufletul meu. Mulțumesc, RECOMAND!!!❤️