Pacientul

Rezumat Pacientul - Juan Gomez
Bine ai venit în sala de operație nr. 4, unde bisturiul e pregătit și lumea așteaptă un salvator, dar Mr. White așteaptă un cadavru.

Există momente în care jurământul de medic devine o condamnare la moarte. Pentru Dr. David Evans, acel moment a venit sub forma unui pat de copil gol și a unui apel telefonic care i-a înghețat sângele în vine.

Miza? Viața Pacientului.

Deadline-ul? 63 de ore care ticăie obsesiv sub fiecare bătaie de inimă.

Inamicul? Mr. White – geniul malefic din spatele universului Regina Roșie, un om care nu amenință, ci-ți calculează prăbușirea morală cu precizie chirurgicală.

Am deschis Pacientul luni seara, la ora 11. Am citit 50 de pagini fără să-mi dau seama. Apoi 100. Apoi 200. M-am oprit când mi-am dat seama că era ora 4 dimineața și eu încă mai aveam un pacient de salvat. Sau de ucis. Iată de ce:

🩸 Teroare la persoana întâi 👉 Juan Gómez-Jurado te pune în locul doctorului, cu bisturiul în mână și cu vocea fiicei tale în minte. Vei simți transpirația rece, mirosul de iod și presiunea insuportabilă a fiecărei secunde.

🩸 Anatomia unei dileme imposibile 👉 Ce e mai valoros? Viitorul unei națiuni sau viața propriului tău sânge? Vei explora acele zone gri ale moralității unde „binele” și „răul” se contopesc în disperare.

🩸 Originea Universului Regina Roșie 👉 Dacă ai citit trilogia Antoniei Scott, acest volum este “pacientul zero”. Descoperă veriga lipsă care îți arată cum a reușit Mr. White să îngenuncheze lumea înainte ca Regina Roșie să-l întâlnească.

🩸 Lectură fără sedare 👉 Un „film de 448 de pagini” pe care îl vei devora mai repede decât un sezon de pe Netflix. Ritmul este atât de alert, încât vei uita să mănânci, să dormi sau să verifici dacă ușa de la intrare este încuiată.

Juan Gómez-Jurado nu te ține în suspans. Te ține în anestezie locală — conștient și nemișcat, în timp ce îți disecă cele mai adânci frici. Ai curajul să intri în sala 4 și să rămâi treaz pentru fiecare incizie?

Recenzii

„Pacientul este un montagne russe de emoție și intrigă. N-ai mai citit nimic asemănător.” — Katherine Neville, autoarea bestsellerului mondial Careul de opt.

„Ken Follett al Spaniei.” — La Vanguardia

„Original și ambițios. Un thriller copleșitor care prinde viață sub ochii cititorului.” — The Times

„Să-l salutăm pe noul maestru al thrillerului european.” — KÛLTURAMAGAZÌN

“Această carte m-a ținut treaz noaptea, gândindu-mă la ce i se va mai întâmpla bietului Dr. Evans în continuare. Nu este un erou tocmai simpatic, dar nu îl învinovățesc niciodată pentru ceea ce face. Juan Gómez-Jurado știe multe despre Washington DC și despre cum acționează și gândesc americanii. Înțelege, de asemenea, egoul umflat al unui neurochirurg.” - Amazon Review

“O operă cu certitudine pentru un film! O mărturisesc: sunt un fan a tot ceea ce a scris el. I-am citit toate romanele, iar acesta își îndeplinește misiunea de a te ține citind până foarte târziu în noapte și până în zori. Este atât de bun, încât trebuie să presupun că Dr. Evans își va continua căutarea pentru a-și recupera profesia și pentru a-i veni de hac domnului White. Sper! Excelentă treabă!” - Amazon Review

“Recomand cu tărie acest autor. Această carte este, de fapt, un prequel într-un fel al celei mai recente trilogii (Reina Roja / Loba Negra / Rey Blanco), dar am citit-o după aceea pur și simplu pentru că mi-au plăcut atât de mult cele trei cărți. Acest lucru nu a diminuat plăcerea și nici nu a afectat poveștile. Dacă vă plac cărțile de tip Dan Brown, cred că stilul este apropiat și captivant pe tot parcursul. Personajele sunt realiste, iar ritmul este bun. Acum citesc a patra carte de la el și abia le aștept pe următoarele.” - Amazon Review

Fragment din carte
“Senzația de gol în capul pieptului, pe care o simțisem când am intrat în casă, s-a accentuat, ca atunci când ajungi în punctul cel mai de sus al unui montagnes russes și știi că urmează să cazi.

— Julia! am strigat. Julia, scumpo!

Am umblat prin toată casa, aprinzând toate luminile și strigând-o pe fiica mea. Țineam dinții atât de strânși încât, după vreo două minute, au început să mă doară gingiile. Sângele îmi pulsa în tâmple în ritmul unui tel care bate albușuri și eram conștient de fiecare respirație.”