Annihilator (Dark Verse #5) - PRINTED EDGES

Rezumat Annihilator - RuNyx

 
Ea a învățat să trăiască în umbre. El s-a născut ca să le stăpânească.

Ea este luna prinsă într-o noapte fără sfârșit. El este întunericul care o înconjoară.

Ea e înconjurată de demoni. El este cel mai periculos dintre ei.

Și ea este a lui.

Pasiune, obsesie, posesie. Povestea lor se scrie în pericol, teamă, dorință și cele mai întunecate forme ale iubirii.

ANIHILIAREA ÎNCEPE.

Recenzii:

„Lasă-mă să mă pierd complet. Frânge-mă. Fă-mă a ta. Împinge-mă de perete. Trântește-mă la pământ. NU-MI PASĂ. AM. NEVOIE. DE. EL. Cea mai bună carte din serie, fără discuție. Doamne, am devorat-o.” - Bianca

„Cantitatea de dopamină pură care mi-a lovit creierul în timp ce citeam cartea asta ar trebui să fie ilegală. Mi-am spus că trebuie să încetinesc și să nu o citesc în 3 ore. Am ascultat? Absolut deloc. Pentru că, aparent, autoarea asta pune adrenalină, obsesie și dependență în fiecare pagină. Iar eu am tras-o pe toată ca o dependentă adevărată. 😤” - Anda

„Cea mai întunecată și mai contradictorie carte. Îmi anihilez existența cu cartea asta.🤭” – Ana-Maria

„Vreau un bărbat obsedat de mine așa cum Dainn (Shadowman) Blackthorne este obsedat de ea.” - Silvia

„Cartea asta a fost piesa lipsă din puzzle-ul „Dark Verse”. Mai multe fire narative au căpătat, în sfârșit, sens, întrebări arzătoare au primit răspuns, deși unele au rămas încă nerezolvate. Și nici măcar nu mai vorbesc despre felul în care toate piesele puzzle-ului s-au așezat la locul lor, pentru că, din nou, a fost făcut magistral.” - Miruna

Fragment din carte
„— Dacă ar exista iubire în lumea mea, Lyla, aceea ai fi tu.

Inima i s-a oprit o clipă.

— Dainn, a șoptit, știind că nu era ceva ce el ar spune cu nonșalanță, știind că înseamnă ceva.

— Eu sunt întunericul, a spus el, sărutând-o ușor. Îl trăiesc, îl respir, sunt făcut din el. Nu există ispășire, nu există emoție, nu există nimic pentru mine. Nimic în afară de tine. Tu ești luna nopții mele întunecate, flamma. Ești singurul lucru din cerul ăsta negru care poate să existe când eu înghit tot restul. Nici stelele n-au loc aici. Suntem doar tu și cu mine. Tu ai nevoie de mine ca să strălucești, iar eu am nevoie de tine ca să exist. Atât de simplu.

Încrederea ta, flamma, e substanța care dă cea mai mare dependență.

Cuvintele rostite încet i-au pătruns prin ceața minții și a privit în jos, spre locul de unde venea vocea, fără să vadă nimic, ca și cum o atingea un om invizibil. Shadow Man. Omul ei.

— N-am să ți-o mai dau, i-a spus ea într-o clipă scurtă de luciditate și i-a simțit dinții pe interiorul coapsei.

— Ba da. Fiecare atom din trupul tău cântă pentru mine.”