Visul pierdut

Mă zvârcoleam în patul improvizat pe podea, încercând să trec în tărâmul viselor, acolo unde, parcă, era lumea mea, lumea de unde veneau răspunsurile tuturor întrebărilor, rezolvarea tuturor problemelor. Tot felul de ciudățenii îmi inundau creierul. Bazaconii mii, zeci de mii, sute de mii, milioane de bazaconii se derulau cu o viteză fantastică și, încet, încet, puneau stăpânire pe mine. Lumi ciudate în sfere stranii, de dimensiuni diferite, mă vrăjeau, mă amețeau.

Încet, încet, întuneric. O beznă pustie și rece mă învăluia. Parcă cineva, ceva, de undeva, îmi pregătea un mesaj și eu așteptam, eu așteptam, învăluit în mister, să îl primesc...