Biblioteca Viselor Pierdute (vol. 1) - PRINTED EDGES

Biblioteca viselor pierdute de A. Goanță este o poveste fermecătoare, despre o fetiță pe nume Dalia. Aceasta găsește o bibliotecă secretă, unde cărțile sunt strălucitoare și dansează zburând prin aer. Aceste cărți sunt visele copiilor, pe care Dalia se străduiește să le salveze. Mi-a plăcut foarte mult personajul Astra, care este o bufniță cu pene aurii. Ea este gardianul bibliotecii.
Mă bucur foarte mult că am avut ocazia să citesc această carte. E o carte deosebită, care ne învață lecții despre viață și despre curajul de a visa și de a ne îndeplini visele.
Trebuie să spun și că ilustratiile pline de detalii sunt uimitoare și pot capta ușor atenția copiilor, dar și a adulților. În momentul în care deschizi cartea, fiecare personaj prinde contur, pășești într-o lume fascinantă și ești absorbit de frumusețea acestei lumi. Dalia este o eroină alături de care orice este posibil.
Mi-au plăcut dintotdeauna poveștile și orice poveste bună mă vrăjește de-a dreptul, iar cea despre care scriu acum este o poveste foarte bună.
4,5 ⭐️

Recomand această carte nu doar pentru că arată superb, ci și pentru că pe fiecare pagină veți descoperi ilustrații minunate. Însă cel mai mult m-a cucerit povestea Daliei, o fetiță obișnuită care ajunge să descopere o lume uimitoare, plină de creaturi magice și o bufniță adorabilă, pe nume Astra. Eu, ca adult, m-am bucurat enorm de această lectură, însă copiii au fost, fără îndoială, cei mai încântați.

O carte superba despre curaj si bunătate. Are un limbaj ușor si adecvat copiilor de 6+ ani❤️
Ilistratiile sunt superbe, iar cartea prezintă o calitate superioară. Recomand cu drag atât copiilor cât si părinților ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Chiar dacă este o carte destinată copiilor, a reușit să mă cucerească și pe mine(eu fiind o personaă adultă), mai precis, pe copilul din mine. Dacă aș puea, aș da mai mult de 5 steluțe. Recomand cu toată sinceritatea această carte, chiar și pentru oamenii mari, cu suflet de copil.

Să-ți spun sincer, la început mi s-a părut puțin ciudat că niște cărți pot să zboare ca păsările, dar după ce am mers alături de Dalia în Biblioteca Viselor Pierdute, am înțeles că și visele mele au aripi și că trebuie să am mare grijă de ele. Am învățat că e foarte ușor să uiți un vis dacă îți este frică sau dacă asculți prea mult de „Tăcere”, dar cel mai important lucru pe care l-am descoperit este că nu trebuie să renunț niciodată la ceea ce îmi doresc, oricât de întuneric s-ar face în jur. Chiar dacă uneori mi-e teamă de umbre sau de lucrurile pe care nu le cunosc, acum știu că frica se topește dacă încerci să înțelegi ce se ascunde în spatele ei, exact cum a făcut Dalia cu Tăcerea care era doar tristă. Am aflat că există o magie uriașă în cuvintele pe care le scriem și pe care le rostim, pentru că ele pot să vindece inimi și să salveze lumi întregi, iar dacă ești bun, ai o putere mai mare decât orice sabie din povești. Acum cred cu tot sufletul că binele învinge întotdeauna și, chiar dacă afară e noapte sau în poveste e o umbră care dă fiori, lumina adevărată este deja în mine, în inima mea, și nimeni nu poate să mi-o fure atâta timp cât am curaj să visez în continuare. _ Mihai (8 ani)