Feţele oraşului cu salcâmi - PRINTED EDGES

„Fețele orașului cu salcâmi” reprezintă debutul editorial în literatura de ficțiune al Alinei Bârnea. Romanul explorează teme psihologice și de introspecție, concentrându-se pe dinamica sentimentelor profunde și pe povestea a doi protagoniști cu perspective de viață opuse, pe care viața îi aduce împreună pentru a lucra la un caz de dispariție.
Într-un București cu parfum de salcâmi, Teo și Victor s-au întâlnit din întâmplare, la o cafea, cu o clipă înainte ca viața profesională să-i aducă față în față într-o încercare dificilă. Relația dintre ei, revelată treptat, transcende timpul și posibilitățile de exprimare a acesteia. Împreună, ajung în mijlocul unei anchete care îi poartă din București până la Palermo și, în același timp, își descoperă o iubire care pare să fie reîntruparea alteia de demult. La această descoperire contribuie, la un moment dat, și Tango, cățelul găsit de ei în ploaie, care îi iubește pe amândoi așa cum numai un câine credincios poate s-o facă.
Alături de protagoniști și de personajele secundare, un alt personaj principal este orașul cu salcâmi, Bucureștiul. Descrierile elegante se împletesc cu tăcerile care păstrează sentimente nerostite și cu firul invizibil care poate lega două suflete dincolo de timp. Cartea împletește realul cu trăirile interioare, având ca fundal un oraș învăluit în parfumul florilor de salcâm. Romanul împletește iubirea, misterul, intuiția, sinestezia și ideea reîntâlnirii sufletelor, într-o poveste în care orașele nu sunt simple decoruri, ci par să respire odată cu personajele.
Dacă vă așteptați la o poveste clasică de dragoste, nu o veți găsi în paginile romanului Alinei Bîrnea. Amatorii de intrigi polițiste nu vor descoperi, la rândul lor, suficiente detalii pentru a le hrăni curiozitatea despre cine, cum, când și de ce a comis infracțiunile anchetate. Și totuși, ambele aspecte există, într-un înveliș introspectiv, încărcat de simboluri, care ne poartă în călătoria interioară în căutarea dragostei și a înțelegerii.
Proza Alinei Bîrnea explorează iubirea necondiționată și dinamica dintre identitatea profundă și masca socială, într-un roman în care se regăsesc multe suflete zbuciumate – numai că o face pe coordonate proprii, ieșind din tiparele literare obișnuite. O recomand celor cărora le plac scrierile lui Evgheni Vodolazkin, care vor găsi aceeași căldură spirituală profundă și un amestec de nostalgie și optimism subtil în paginile cărții, însă nu acțiunea cu sufletul la gură pe care și-o doresc majoritatea cititorilor s-o experimenteze într-o carte.

Nu e un roman clasic, e o călătorie interioară. Două orașe devin două personaje: Bucureștiul parfumat cu salcâmi - locul amintirilor, și Palermo - locul vindecării.

Cartea e despre măștile pe care le purtăm: fața pe care o arătăm lumii vs. cine suntem cu adevărat. Despre feminin și masculin interior, despre iubirea care nu cere validare și despre curajul de a fi vulnerabil.

Stilul e cald, simbolic, cinematografic. Nu o citești pe fugă, te oprește să te întrebi: "eu ce față port acum?"

E pentru tine dacă ești într-o perioadă de căutare și vrei o carte care să fie oglindă, nu doar poveste.

Acest roman arată parcursul unor persoane care se întâlnesc aparent întâmplător, dar care simt că se cunosc din alte vieți. Teo, Victor și câinele lor Tango încep să facă o anchetă despre dispariția unei arhitecte.
Cu ajutorul câinelui, cei doi ajung la o anume Sofia, ce o cunoscuse pe Irina cu 20 de ani în urmă. Aceasta le înmânează un jurnal oferit de Irina, dar pe care nu l-a citit niciodată. De aici află că Irina se simte vinovată de dispariția unui băiat pe care-l protejase ca pe fiul ei. În urma acestei descoperiri, cei doi pleacă la Palermo pentru a afla mai multe detalii.
Victor vede în apropierea Teei o vulnerabilitate care se apropie de un pericol.
Fără prea multe detalii și cuvinte, cazul a fost închis prin "Deces prin epuizare, fără suspiciune de violență."
Din frica de a nu fi rănit, Victor alege să se îndepărteze de Teo, deși ea suferă și nu înțelege acest gest al lui.
Mi-a placut mult replica: "Unele răspunsuri vin abia după ce ai uitat întrebarea."
Mi-ar fi plăcut să descopăr mai mult dialog în această carte, mai multă implicare din partea personajelor.
Trecerea de la persoana a treia la persoana întâi nu este tocmai pe gustul meu. La fel si trecerea acțiunii dintr-un cadru în altul. Te dezorientează.
Concluzia de la finalul cărții este una cat se poate de profundă: unele povești nu se termină. Ele doar învață să respire altfel.
Protagoniștii Teo, Victor si cățelul Tango au fost aduși împreună de un fir invizibil ce le-a sudat legatura profundă dintre ei.
Nu este un roman tocmai ușor sau pentru oricine, dar este un punct de vedere care poate ajunge la inimile celor pregătiți pentru a trăi iubirea fără prea multe cuvinte a unor personaje.

O recomand celor care iubesc literatura ce respiră adevăr, celor care caută profunzime în locul spectacolului și emoție în locul artificiilor. Pentru mine, această carte a fost o gură de aer curat și un loc în care am putut să stau pentru o vreme alături de Teo, Victor și Tango, fără grabă, fără zgomot, doar cu sentimentul rar că nu citesc o poveste, ci că trăiesc în interiorul ei.💛

Este o carte dulce si suava, pe care o citesti dintr o suflare, neaparat cu o ciocolata calda ori o Cana de ceai langa,. Este despre iubire, este despre asumare , este despre regasirea de sine, a ceva ce se credea pierdut si fara cale de intoarcere.... Insa, iubirea..... Este iubire, iar unde este iubire este echilibru in tot si toate. Multumesc, Alina pentru darul de a,, te citi " Multumesc.