Prizonieră în timp - PRINTED EDGES

Nota 4,25/5
Andreea Sânza a scris două cărți despre a doua șansă, ceea ce e un subiect pe care ni-l dorim toți. În ,,Oglinda dintre noi”, două gemene se întorc în casa copilăriei după moartea mamei, fac curat prin camere părăsite de un deceniu și dau peste o oglindă care, firește, nu e doar o oglindă. Premisa sună cunoscut. Ce urmează, nu — pentru că adevărul despre cine sunt ele una față de cealaltă e mai tulburător decât orice poartă între lumi, iar autoarea are inteligența scrierii să nu se grăbească să ni-l explice.
În ,,Prizonieră în timp” miza crește considerabil. Cristina are patruzeci de ani și își dorește, ca toată lumea în jurul vârstei ăsteia, să fie tânără din nou. Dorința i se împlinește prost — cum se împlinesc întotdeauna — și se trezește în 1997, în corpul ei de cincisprezece ani, în timp ce adolescenta ei ajunge în 2022 și trebuie să învețe, peste noapte, să fie soție și mamă. E un schimb crud în ambele direcții, și cartea nu se ferește de niciuna.
Trebuie să spun ceva aici, ca să fiu corect cu autoarea și cu voi. Eu nu prea citesc cărți care se petrec în România. Probabil sună foarte superficial 🥺Mă deconcentrează când recunosc să citesc despre Andreea Esca președinte, Kanal D, Iohannis. Mi se pare ciudat să citesc despre un personaj Cornel. E un defect al meu de cititor, nu o vină a cărții, dar explică de ce am citit-o ușor pe lângă în anumite momente. Paradoxul e că exact aceeași localizare funcționează impecabil când privește înapoi. Connex și Dialog, 3 Sud Est care urla din radioul din bucătărie, blugii evazați, casetofoanele portabile pe terase — reperele anilor ‘90 își fac treaba fără să forțeze, și te duc acolo instantaneu. Nostalgia e precisă. Pentru mulți va fi un plus.
Seria e foarte autentică: Oamenii din cărțile ei vorbesc neaoș: ,,Pfoai... eu zic multe.” „Bogătani...” „Și așa stai pe uscat de opt ani, Doamne, nu știu cum ai rezistat fără să o iei razna.”

Al doilea volum e mult mai dens. Peste douăzeci de personaje, într-o poveste unde același om poate fi, în alt plan, copilul altcuiva sau părintele cuiva care încă nu s-a născut. Pe la jumătate m-am oprit ca să refac în cap cine pe cine iubise și în ce versiune a realității, ceea ce într-o carte construită pe identități duplicate nu e neapărat un defect — e aproape tema. Dar numele nu ajută: Cristina, Corina, Clara, Cătălina; Ema și Elena; Mira și Mirabela. E crucial ca cititorul să nu le confunde din motive pur fonetice.
E adevărat că primul volum ar fi suportat mai multă dezvoltare, dar al doilea compensează la toate capitolele! Undeva între ele stă cartea pe care Sânza o va scrie, cred, destul de curând — pentru că saltul dintre cele două e real și se vede cu ochiul liber. De la o sută optzeci și șase de pagini la trei sute douăzeci și două. De la mister de atmosferă la o carte care îndrăznește să se întrebe ce se întâmplă cu vina atunci când schimbi nu doar o viață, ci lumea. Există un moment în care personajele realizează că, în linia temporală originală, pandemia din 2020 nu existase, și refuză să ducă greutatea asta mai departe, pentru că e pur și simplu prea mare. E un gând enorm, lăsat să treacă fără emfază, și e felul de generozitate pe care o au scriitorii care au încredere în cititorii lor.
Mi-au plăcut enorm multe dialoguri, foarte spumoase și amuzante, perfecte în tensiunea momentelor din carte.
4,25 din 5 pentru cele două volume. Andreea e o autoare care aude cum vorbesc oamenii și exact asta e amprenta seriei. Recomand seria cititorilor care nu sunt leneși și vor o provocare extrem de incitantă. Mai ales că puteți descoperi prin aventură România din trecut și din viitor. Ce-ți poți dori mai mult de atât?
Și păzea, vine și volumul 3!

Mi-a plăcut foarte mult această carte și m-a emoționat prin felul în care vorbește despre trecut, alegeri și dorința de a îndrepta lucrurile care ne-au rănit. Ideea călătoriei în timp mi s-a părut fascinantă, mai ales pentru că ridică întrebări despre ce am schimba dacă am avea ocazia să retrăim anumite momente. Cartea te face să te gândești la felul în care fiecare decizie ne influențează viața și la faptul că uneori regretele nu pot fi șterse, ci doar înțelese și acceptate.

Dincolo de elementul fantastic, este o poveste sensibilă despre familie, iubire, pierderi și speranța unui nou început. Mi-a plăcut atmosfera emoționantă și modul în care lectura te invită să reflectezi la trecut fără să dezvăluie totul de la început. O carte captivantă și profundă, pe care o recomand cu drag!

Spre deosebire de primul volum, „Prizoniera în timp” este mult mai complexă și se vede clar evoluția Andreei ca autoare. Mi-a plăcut să observ cât de mult a crescut de la o carte la alta.

Înainte să încep lectura, Andreea m-a întrebat ce aș face diferit dacă m-aș întoarce în timp. I-am spus că, sincer, nici nu mi-aș dori să mă întorc. Probabil aș muri fără tehnologia din ziua de azi. 🤣 Ei bine, la finalul cărții m-am surprins imaginându-mi cum ar fi să am din nou 15 ani. Deci, Andreea, ai reușit să mă faci să-mi reconsider răspunsul!

Cât despre protagonistă... avem noi niște socoteli de încheiat. 😅 Nu am fost de acord cu toate deciziile ei. Într-o oarecare măsură am înțeles de ce le-a luat, dar de câteva ori îmi venea să intru în carte și să-i spun că se putea și mai bine. 🤣 Până la urmă, însă, a ajuns să ia deciziile corecte. I-a luat ceva să învețe din propriile greșeli, dar important e că a învățat.

Apropo, am și o provocare pentru cei care urmează să citească: încercați să descoperiți cine este călătoarea înainte să vă dezvăluie autoarea! Cu durere în suflet vă spun că eu n-am reușit. 😐🤣

Per total, a fost o lectură care nu doar că m-a ținut curioasă să aflu ce urmează, dar m-a făcut să mă gândesc la propriile alegeri. Iar pentru mine asta contează mult la o carte.

P.S. Andreea, încă te urăsc! De data asta mi-ai omorât personajul favorit! 😒🤣❤️

Am citit această carte în doar două zile. Impropriu spus am citit fiindcă am devorat-o efectiv. O abilitate deosebită pentru un scriitor să poate construi o acțiune complexă, în termeni simpli și cu un ritm fluid, plăcut, care te ține acolo pagina după pagina.
Pe parcursul lecturii am simțit că știu care va fi deznodământul și totuși, la fel ca la Oglinda dintre noi, m-a surprins plăcut! Personajele sunt frumos construite, angoasele lor uneori palpabile te fac să le îndrăgești, să le înțelegi și să îți pui întrebări.
O carte care se citește ușor dar se uită greu 🥰

Încă din titlu cititorul are iluzia că timpul este stăpân peste noi și nu avem altă cale decât să ne supunem lui. Dar oare chiar suntem prizonierii timpului sau suntem doar prizonierii gândurilor noastre și ai perspectivei noastre asupra timpului? Prizonieră în timp este genul acela de poveste care ne obligă să uităm pentru o clipă toate legile timpului și să împingem imaginația atât de departe încât timpul să ajungă să fie el prizonierul nostru. Autoarea are acea măiestrie care ne face să trecem dintr-o dimensiune temporală într-alta și totul să ni se pară atât de firesc de parcă asta am fi făcut mereu. O carte despre timp, despre viață, despre destin și despre alegeri, dar mai ales o carte despre puterea unei mame de a înfrunta totul pentru revederea cu copilul ei.