Regatul spinilor si al trandafirilor (ACOTAR # 1) -PRINTED EDGES

Rezumat Regatul spinilor si al trandafirilor (ACOTAR vol. 1) - Sarah J. Maas
Feyre Archeron a învățat să supraviețuiască într-o lume în care foamea nu iartă, iar poveștile despre făpturile de dincolo de Zid sunt spuse ca avertismente. Totul se schimbă însă în clipa în care o alegere făcută în mijlocul unei păduri înghețate o obligă să lase în urmă tot ceea ce cunoaște.

Prythianul nu seamănă cu nimic din ce și-a imaginat. Este un loc al puterilor vechi, al frumuseții care poate ascunde cruzime și al regulilor pe care un muritor le înțelege prea târziu.

Ajunsă în regatul unui Înalt Lord învăluit în putere și secrete, Feyre descoperă că cele mai periculoase lucruri nu sunt întotdeauna cele de care ai fost învățat să te temi. Între ei se naște o apropiere la fel de seducătoare pe cât este de primejdioasă, în timp ce asupra regatului se strânge umbra unui rău care amenință să înghită totul.

Regatul spinilor și al trandafirilor deschide o poveste seducătoare și primejdioasă, în care magia veche ascunde blesteme, frumusețea poate fi o capcană, iar apropierea dintre Feyre și un Înalt Lord amenință să schimbe destinul unei lumi întregi.

Recenzii

„Pasional, violent, senzual și îndrăzneț.”

— USA Today

„Suspans, romantism, intrigă și acțiune. O carte care nu trebuie ratată!”

— HuffPost

„Maas construiește o lume bine închegată și relații complexe. Curajul și loialitatea nemărginită ale lui Feyre îi obligă pe dușmani — și pe cititori — să fie atenți.”

— Publishers Weekly

„Tensiunea erotică și acțiunea nemiloasă sunt susținute de personaje multidimensionale, conturate cu măiestrie.”

— Kirkus Reviews

Fragment din carte
Am simțit o strânsoare în jurul taliei, iar în clipa următoare cineva m-a ridicat în brațe și m-a purtat înapoi în cercul dansatorilor.

Am râs atât de tare, încât am crezut că aveam să iau foc. Când am deschis ochii, l-am văzut rotindu-mă iar și iar. Totul a devenit un vârtej de culori și sunete, iar el era singurul punct limpede din mijlocul lui, cel care mă ținea legată de mintea și de trupul meu. Un trup care ardea și strălucea în fiecare loc în care mă atingea.

Eram plină de lumina soarelui.

Era ca și cum n-aș mai fi cunoscut niciodată vara, ca și cum nu aș fi știut ce parte din mine așteptase să iasă din pădurea aceea de gheață și zăpadă.

Nu voiam să se termine. Nu voiam să plec niciodată de pe dealul acela.

[….]

S-a aplecat spre mine, iar răsuflarea lui mi-a mângâiat marginea urechii.

— Vreau să-ți arăt ceva și mai frumos, mi-a șoptit.

Am încetat să mă mai împotrivesc.

[….]

Buzele lui mi-au atins ușor gâtul.

— Dansează cu mine, Feyre, a murmurat pe pielea mea.

Eram ușoară ca un puf de păpădie, iar el era vântul care mă purta prin lume.