Copacul lui Iuda

Încep prin a spune că deși personal nu sunt un mare fan al coperții, i-am înțeles sensul pe parcursul lecturii. Dacă la prima vedere, după titlu, v-ați gândit că este vorba despre un triunghi amoros între Rafael și trei femei, nu este. Dar așa am crezut și eu. În realitate este o poveste de familie, o dramă cu multe secrete, pe care din păcate o putem regăsi și în viața reală. Esența poveștii mi-a plăcut deși a atins și subiecte mai sensibile cum ar fi cancerul, abandonul, depresia postpartum, stresul posttraumatic, gânduri negre, adulterul, trădarea, prietenia falsă și un age gap problematic.
Îl avem în prim-plan pe Rafael, un băiat de 20+ ani și cele trei femei care apar în viața lui pe rând. Așa ne sunt prezentate și nouă, pe rând. Mama biologică, mama adoptivă și „a treia roată de la căruță” pe care vă las pe voi să descoperiți de ce am numit-o așa. Prezentarea lor în carte e total diferită de ordinea în care am scris eu aici. Am scris aleatoriu pt. a nu vă da prea multe spoilere. Fiecare prezentare vine cu câte un nou wow, o nouă răsturnare de situație și cu câte un nou „poftim!?” deoarece există o atracție inexplicabilă și totodată interzisă și ne sunt dezvăluite secrete vechi și noi. Dacă începutul poate părea lent, ultimele capitole vă vor da peste cap și vă vor ține în suspans deoarece din dramă și mister, vom descoperi crimă, crime de fapt 🤭. Personal, fiind un cititor înrăit de thriller și detectivistică, mi-ar fi păcut să se fi dezvoltat mai mult această parte. Dar aceasta e o doleanță personală, subiectivă datorită gusturilor mele în materie de lectură.
Mi-a plăcut foarte mult maturitatea de care au dat dovadă personajele în prima parte a capitolului 3. Felicitări! Scrisoarea de la final a Sorinei mi-a plăcut prin explicația plină de maturitate și asumare. Cu fiecare capitol nou se vede cum personajele evoluează și se maturizează deși unele lucruri nu mai pot fi schimbate. Tot la final aflăm de ce cartea se numește „Copacul lui Iuda”. Personal am bănuit dar e frumos că aflăm explicația de la autor.
În concluzie, dacă vrei să citești o carte scurtă, cu puțin peste 100 de pagini, ca o telenovelă în care ai de toate: dramă, mister, suspans, trădări, atracții interzise, secrete, accidente și crime, iți recomad această carte ce o vei termina extrem de repede. O carte perfectă cand vrei să citești ceva diferit, dur și real, fără spice, care are puțin din toate. Cartea e scrisă într-un mix de persoana 3 și persoana 1, dar e ușor de parcurs. Micile greșeli nu afectează citirea, acestea constând majoritar în spațiu pus lângă cratimă.
Un roman de debut care are potențial, căruia eu îi dau 4 stele. Felicitari Florentina! Abia aștept să mai citesc ceva scos din mâinile și mintea ta.

Soțul meu m-a întrebat ce carte citesc de nu o mai las, m-am oprit din citit doar ca să mănânc. Atât. Felicitări

Copacul lui Iuda este o carte care se citește ușor și te prinde rapid, asemenea unui film de Agatha Christie, dar care, dincolo de suspans, te atinge încet și profund. Vorbește despre vină, durere și căutarea de sine, lăsând în urmă o stare de melancolie și multe gânduri.

Nu te poți opri din citit. Dacă ai un zbor cu avionul, o călătorie cu trenul vei devora cartea și timpul va trece frumos.

Cu siguranță este și un cadou inspirat