Femei care iubesc prea mult - PRINTED EDGES

Femei care iubesc prea mult. De ce ne indragostim mereu de barbati nepotriviti

Cum sa recunosti si sa schimbi tiparele iubirii distructive

Credeti ca dragostea inseamna suferinta? Aveti o relatie cu un barbat indisponibil emotional, dependent de alcool, de munca sau de alte femei? Poate ca va neglijati familia, prietenii si propriile interese, doar ca sa ii fiti lui intotdeauna alaturi la nevoie. Poate continuati sa sperati ca, daca il veti iubi destul, se va schimba in bine. Poate ca, fara el, va simtiti singura si pustiita, ignorand faptul ca relatia aceasta va pune in pericol echilibrul afectiv, in unele cazuri, chiar sanatatea si integritatea fizica. Multe femei sunt aproape convinse ca asa ar trebui sa fie relatiile intime. Citind aceasta carte, veti afla ca teama de a ramane singure, de faptul ca nu meritati iubire si apreciere, de a fi ignorate sau abandonate isi are radacina in experientele din copilarie, care va determina tiparele comportamentale de la maturitate, in relatiile cu barbatii.

Psihoterapeut cu experienta, autoarea va arata cat de nociva este aceasta dependenta relationala si afectiva, propunandu-va un program de recuperare in zece pasi ce va va vindeca de boala iubirii excesive. Invatati cum sa nu mai iubiti prea mult si veti deveni o femeie sanatoasa, increzatoare in sine si fericita

O carte extraordinara, superb scrisa, inteligenta. - Los Angeles Times

Robin Norwood este psihoterapeut specializat in cuplu si familie. Femei care iubesc prea mult a fost publicata in peste trei milioane de exemplare in intreaga lume.

Fragment din volumul "Femei care iubesc prea mult" de Robin Norwood:

"Femeile care iubesc prea mult acorda prea putina importanta integritatii lor personale intr-o relatie de dragoste. Isi concentreaza toata energia asupra schimbarii comportamentului sau sentimentelor partenerului fata de ele, prin actiuni disperate, precum cheltuielile exagerate ale lui Jill cu apelurile telefonice pe distante lungi si cursele aeriene spre San Diego (nu uitati ca bugetul ei era extrem de limitat). "Sedintele sale de terapie" la mare distanta cu Randy reprezentau mai mult o incercare de a-l transforma in barbatul pe care ea si-l dorea decat dorinta sincera de a-l ajuta sa se descopere pe sine. De fapt, Randy nu avea nici un chef sa se descopere pe sine. Daca ar fi fost interesat de asa ceva, ar fi facut eforturi in acest sens, in loc sa ramana pasiv in timp ce Jill incerca sa-l forteze sa se autoanalizeze. Iar ea se straduia atat de mult deoarece singura ei alternativa era sa-l recunoasca si sa-l accepte pe el asa cum era - adica un tip nepasator fata de sentimentele ei si relatia lor.
Sa revenim la sedinta lui Jill, pentru a intelege mai bine ce a adus-o in acea zi in cabinetul meu.
Acum vorbea despre tatal ei.
- Era un om foarte incapatanat. Mi-am jurat ca intr-o zi voi reusi sa-l inving intr-o disputa.
A reflectat o clipa.
- Totusi n-am reusit. Probabil de aceea m-am si dus la Drept. Pur si simplu imi place ideea de a argumenta un caz si de a castiga!
Gandul i-a adus pentru o clipa un zambet larg pe buze, dupa care a redevenit iarasi serioasa.
- Stiti ce-am facut odata? L-am obligat sa-mi spuna ca ma iubeste si sa ma imbratiseze.
Jill incerca sa povesteasca totul ca pe o anecdota vesela din anii copilariei, dar nu-i iesea. Umbra unei tinere ranite razbea mereu la suprafata.
- Niciodata nu ar fi facut asa ceva daca nu l-as fi fortat. Dar ma iubea cu adevarat. Pur si simplu nu putea sa-mi arate. Dupa aceea niciodata nu mi-a mai spus-o. De asta sunt foarte fericita ca am reusit sa-l conving. Altfel nu l-as fi auzit nicicand spunandu-mi ca ma iubeste. Am asteptat ani la rand. Aveam optsprezece ani cand i-am zis: "Ai sa-mi spui ca ma iubesti" - si nu aveam de gand sa ma misc din loc pana cand nu-mi marturisea. Apoi i-am spus sa ma imbratiseze, dar adevarul e ca a trebuit sa-l imbratisez eu prima. Mi-a raspuns si el cumva si m-a batut usor pe umar, dar nu-i nimic. Chiar aveam nevoie de asa ceva din partea lui."