IA7 - Antologia Colecției Seniorii Imaginației

„Volumul de față este primul de acest fel din proiectul Antologiile Colecției Seniorii Imaginației al Editurii Eagle. Desigur, nu este stricto sensu o antologie, ci un volum colectiv. Dar, cu voia și înțelegerea voastră, pentru a nu complica mai mult o taxonomie deja stufoasă, am preferat să-l așezăm în generoasa, permisiva și primitoarea categorie a antologiilor.” (Marian Truță)

În acest volum, șapte povestiri science-fiction:

Mai fluid

Condiția artistului într-un, aparent, blând și tolerant Califat virtual. Realitatea ajustată de IA, consecințele abandonului în fața unor entități non-umane, dar create de oameni, o lume sufocată și sufocantă, toate acestea se regăsesc în proza semnată de Alexandru Lamba. În plus, răsucirea neașteptată din finalul povestirii ne dezvăluie, cu o logică implacabilă și rece, demnă de o conștiință artificială, care sunt resorturile profunde ale actului artistic și dacă vanitatea umană joacă vreun rol aici. Iar concluzia nu este deloc cea pe care ați fi tentați să v-o închipuiți. Dimpotrivă.

Dezumanizare

Orice acțiune are parte de o reacțiune, ne spune povestirea lui Lucian Dragoș Bogdan. Ne spune acest lucru pe diverse paliere și, în plus, ne oferă și un spectaculos joc etic: cât ne putem afunda în lumea IA fără să ne pierdem umanitatea? Pe de altă parte, avem nevoie de o umanitate pură, stabilă, încremenită ori, sub presiunea provocărilor, suntem obligați să evoluăm chiar dacă vom deveni altceva? Ce va fi acel altceva? Răspunsurile sunt ascunse în Dezumanizare, desigur.

În buclă

Oamenii și-au pierdut inocența atunci când au gustat din fructul cunoașterii binelui și răului. Ce se va întâmpla cu o IA atunci când, la fel cum au făcut oamenii înainte de a fi izgoniți din Paradis, va gusta cunoaștere binelui și răului? La întrebarea aceasta încearcă să răspundă nuvela În buclă, a lui Silviu Genescu. Folosind cu abilitate procedee care țin de cel mai pur-sânge cyberpunk, autorul ne oferă o soluție, dar aceasta nu va fi deloc una facilă, ci una altminteri. Cu siguranță că jocul cu entități non-umane conștiente va fi adevărata mare provocare cu care oamenii vor avea de a face în anii care vor veni. Citind proza, vă veți convinge singuri.

O veste tristă

Ce este sau ce definește genialitatea? Cristian M. Teodorescu ne oferă în povestirea sa nu doar un studiu extins al acestei însușiri, ci și mijloacele prin care putem alege să ajungem pe un plan superior al conștiinței. Iar aceste mijloace țin, cum altfel, de IA-uri. Spre deosebire de nenumărate alte texte pe această temă, în O veste tristă AI-urile suint entități benevolente, aliate cu oamenii, ba mai mult, conștiințele umane pot ajuta conștiințele artificiale să evolueze și reciproc. În ce scop? Pentru a atinge Divinitatea.

Băiatul și mașina

Ce șanse ar mai putea avea oamenii într-o lume invadată complet de plastic? Și nu e vorba doar despre peturile pe care le aruncăm în neștire oriunde ne tună. E vorba despre particulele nanoscopice care plutesc nestingherite prin aer și ne pătrund în corp, amenințând să ne schimbe ființa. Daniel Timariu oferă o variantă de supraviețuire și, chiar dacă lumea descrisă în textul său este una atroce și deprimantă, la sfârșitul povestirii cititorul descoperă că, alături de Mașini inteligente și cumva umanizate, își poate întoarce destinul.

Terminator Picard

Toată lumea îl cunoaște pe căpitanul Jean-Luc Picard. Dar foarte puțini știu adevărata față a îndrăgitului personaj. Dănuț Ungureanu este unul dintre aceștia și, fără ezitare, ne împărtășește secretul: Jean-Luc este mesagerul entității Borg și nimerește accidental din viitor în Pantelimon. Misiunea sa este cumva asemănătoare cu a Terminatorului, alt personaj celebru, dar în povestire lucrurile iau o turnură cu totul neprevăzută. Astfel că Borg, într-un viitor depărtat, mai are de așteptat crearea SkyNetului.

Morning Glory

Dezastrul a început atunci când un neutron a lovit un nucleu de Plutoniu 239. Apoi lumea n-a mai fost așa cum o știm, aproape totul a murit. Și totuși, oamenii au găsit resursele necesară să supraviețuiască. Doar că lucrurile din noua lume sunt dureros de contorsionate. Chiar și așa, printre orori, violențe și droguri, cineva, un Druid, se încăpățânează să îngrijească niște zorele. Pentru că, ne spune Cristi Vicol, omul nu poate fi liber în afara naturii. Și chiar dacă din semințele zorelelor Druidul extrage droguri, clipa minunată, din zori, când ele își deschid florile albe sau violete, este mai presus de orice realitate sumbră.