Interpretul de maladii

Daca ti-au placut: Distanta dintre noi, de Jhumpa Lahiri sau Pachinko, de Min Jin Lee
Volum distins cu Pulitzer Prize for Fiction (2000), PEN / Hemingway Award (1999) si Premiul pentru Debut al revistei The New Yorker (2000).

Personajele lui Jhumpa Lahiri calatoresc din India, cu istoria ei tumultuoasa, pana in America cea plina de promisiuni si inapoi, in cautarea dragostei. Au in bagaje povesti de familie, simboluri ale unei culturi stravechi si multe sperante. In acest memorabil volum de povestiri, scriitoarea americana de origine bengaleza vorbeste despre casnicii nefericite, razboi civil sau cum este sa te simti strain, in orice tara sau in propria viata.

Doamna Sen ajunge in Statele Unite dupa ce soțul ei a primit un post de profesor universitar. Scrisorile pline de admiratie primite de acasa nu fac decat sa-i accentueze singuratatea, contrabalansata doar de legatura ei cu simpaticul pusti Eliot.

Conservatorul Sanjeev se casatoreste cu Twinkle, care fumeaza, da petreceri in noua lor casa si se incapataneaza sa pastreze toate nimicurile uitate de fostii proprietari. Cine va castiga lupta de putere in cuplu?

Kapasi lucreaza ca interpret pentru un doctor care nu vorbeste limba pacientilor sai. In timpul unei singure dupa-amieze, se indragosteste de doamna Das – sa fie, oare, doar o fantezie?

Recomandari

„Lahiri da viata paginilor, iar cititorul e sedus cu fiecare rand. La final nu-si va dori decat sa petreaca mai mult timp cu personajele.“ The New York Times

Fragment din carte:

" In toamna anului 1972, un barbat venea adesea la noi acasa, cu bomboane in buzunar si cu speranta de a constata daca familia lui traia sau murise. Numele lui era domnul Pirzada si venea din Dacca , orasul care acum era captala Bangladeshului - pe atunci parte a Pakistanului angrenat intr-un razboi civil. Regiunea estica, unde se afla si Dacca , se lupta pentru obtinerea autonomiei fata de regimul aflat la guvernare in partea de vest. In martie, orasul fusese invadat, incendiat si bombardat de armata pakistaneza.Profesorii erau tarati pe strazi si impuscati, femeile duse in cazarmi si violate. Pana la sfarsitul verii, se spunea ca murisera 300 000 de oameni.

In Dacca, domnul Pirzada avea o casa cu trei etaje, un post de lector la catedra de botanica a universitatii, o nevasta care-i fusese alaturi de douazeci de ani si sapte fiice cu varste cuprinse intre sase si saisprezece ani, ale caror nume incepeau toate cu litera A. "A fost ideea mamei lor", ne-a explicat el intr-o buna zi, scotand din portofel o fotografie alb0negru a celor sapte fete aflate la picnic, toate cu cozile impletite si legate cu funde, sand cu picioattele incrucisate intr-un singur rand si mancand curry de pe frunze de banane. " Cum sa le disting? Ayesha, Amira, Amina , Azziza...intelegeti dificultatea, nu-i asa?"

In fiecare saptamana domnul Pirzada ii scria scrisori sotiei sale si le trimitea benzi desenate celor sapte fiice ale sale, numai ca sistemul postal ( ca aproape toate celelalte lucruri din Dacca) se prabusise, iar el nu mai primise niciun cuvintel din partea lor de peste sase luni. Intre timp, domnul Pirzada se afla in Statele Unite pentru intregul an, caci guvernul din Pakistan ii acordase o bursa pentru studierea frunzisului din Ne England. Primavara si vara, adunase informatii in Vermont si Maine, iar toamna se mutase la o universitate aflata in nordul Bostonului, unde si locuia, pentru a scrie o carte despre descoperirile sale. "