Mineral

Aceleași fețe înfometate… Aceleași scenarii răsuflate, mereu aceleași… Un nou-venit tăiat într-un gang… O procesiune. Sfinții părinți de-ai „Adoratorilor Pietrei”… Uite și ceva mai palpitant: o sinucidere live, cu mulțime de gură-cască. Dar și de-astea sunt cu duiumul. Aceleași știri: „Milițiile preiau nordul Arealului Helvet”; „Convoaie de cartofi blocate la granița cu Portugaña. Foametea revine în Arealul Elen.”; „Incendiile mistuie rezervația
forestieră Manaus”. La scara vieții umane, piatra pare veșnică, nemuritoare și de neschimbat. Tot căutând nemurirea, în cele din urmă o vom descoperi. Dar s-ar putea ca rezultatul să nu fie pe măsura așteptărilor și astfel să pierdem ceea ce ne definește, și anume umanitatea. Această amară experiență au trăit-o pe deplin personajele din Mineral.

Marian Truță

Să nu disprețuim oglinzile de bâlci, care deformează intenționat, dar ne fac să privim mai atenți la oamenii din scrieri. Nu de multe ori avem șansa de-a redescoperi ce ne-am antrenat cu toții să ignorăm. Și să apreciem cu un simț regăsit ceea ce am etichetat pe
nedrept ca banal: omenescul.

Dănuț Ungureanu

„În Mineral, ce nu se știa că poate fi viu fiindcă e piatră va căuta să intre în contact cu aceeași umanitate, definită mai ales prin iubire, pe fundalul dansului mut al asteroizilor de deasupra unui zgomotos Pământ decăzut...”

Cătălin Badea-Gheracostea