Rămas bun, toamnă!

Rămas bun, toamnă! (1927) este cel mai cunoscut roman al lui Witkacy. Deși acțiunea romanului se desfășoară într-o țară nenumită, care amintește de Polonia, Witkacy scrie despre ceea ce – în opinia lui – va aștepta în viitorul apropiat întreaga omenire.

Personajele romanului aparțin elitei vremii – artiști, savanți, oameni de afaceri, politicieni etc. Pe toți îi macină sentimentul decadenței epocii în care trăiesc – lipsa sensului vieții și presentimentul unei catastrofe civilizaționale iminente.

Revoluția, pe care personajele romanului o așteaptă ca pe o salvare din decadență, se dovedește în cele din urmă a fi distrugerea totală a culturii existente, anihilarea ei („nivelismul”, cum numește Witkacy această distrugere), deformarea mentalității oamenilor și a fiecărui individ în parte.

Witkacy a fost martor al revoluției bolșevice din Rusia. Acea experiență i-a marcat întreaga operă ulterioară – iar când, pe 17 septembrie 1939, trupele sovietice au invadat Polonia în înțelegere cu al Treilea Reich, s-a sinucis.

Włodzimierz Bolecki

În Rămas bun, toamnă!, Witkacy sondează cu o sensibilitate decadentă și grotescă agonia unei lumi aflate la răscruce – o lume a elitelor intelectuale, pierdută între idealismul ratat și hedonismul distructiv. Personajul principal, Atanazy Bazakbal, simbolizează tânărul intelectual modern, sfâșiat între aspirațiile metafizice și tentațiile carnalului, între idealul absolut și realitatea sordidă. Romanul este o meditație poetică și ironică asupra căutării de sine în vremuri de haos, în care arta, dragostea și filosofia nu mai oferă salvare, ci se transformă în forme sterile de alienare. Acțiunea se desfășoară într-un cadru recognoscibil – Polonia interbelică și Europa frământată de ideologii și crize –, dar accentul cade mai ales pe dezintegrarea lăuntrică a individului, exprimată printr-un limbaj baroc, simbolic, adesea aluziv sau oniric.

Constantin Geambașu

Stanisław Ignacy Witkiewicz (febr. 1885, Varșovia – sept. 1939, Jeziory), scriitor, dramaturg, pictor, filozof și teoretician al artei polonez. A una dintre cele mai complexe și excentrice figuri ale avangardei europene din prima jumătate a secolului XX. Witkiewicz a fost un creator polivalent – a scris romane, piese de teatru, eseuri filozofice – și a realizat mii de portrete și lucrări plastice. Este considerat un precursor al teatrului absurdului, anticipându-i pe autori precum Eugène Ionesco și Samuel Beckett. În scrierea sa, a fost profund influențat de criza metafizică a epocii sale, interesat de dezumanizarea provocată de civilizația tehnică și de pierderea individualității. Romanul Pożegnanie jesieni (1927), Rămas bun, toamnă, este una dintre cele mai importante opere ale sale în proză și o lucrare fundamentală a literaturii poloneze de avangardă interbelice. Este un roman filozofic, psihologic și apocaliptic, plin de simboluri și viziuni profetice asupra crizei civilizației moderne. Witkiewicz privește lumea modernă ca pe un sistem aflat în colaps spiritual, unde valorile vechi (religie, artă, morală, aristocrație) sunt înlocuite de ideologii colectiviste, de haos politic și de materialismul științific. La apariție, romanul a fost controversat: unii critici l-au considerat decadent și obscur, alții – o capodoperă a introspecției moderne. Astăzi, este privit drept un roman vizionar, comparabil cu cele mai mari creații moderniste europene.