Rebusemul. Premise constructive și operații semantice definitorii

CRISTIAN PAȘCALĂU este lector universitar doctor la Departmentul de Limba Română și Lingvistică Generală al Facultății de Litere, Universitatea of Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, precum și colaborator extern al Editurii Herald, București. A publicat numeroase articole și studii de semiotică culturală, gramatică normativă, lexicologie și semantică, în reviste indexate în baze de date naționale și internaționale, respectiv în volume colective cu acoperire națională și internațională. Printre interesele sale academice, se numără: lingvistica și filosofia limbajului, semiotica culturală, lexicologia și semantica. De același autor: Jesús Gerardo Martínez del Castillo, Lingvistica rostirii. Logosul semantic și logosul apofantic, Argonaut & Scriptor, 2011 (traducere); Contribuții la studiul lexico-semantic al limbii și literaturii române, Casa Cării de Știință, 2021 (editor); Dicționarul metaforelor rebusiste, Casa Cărții de Știință, 2022 (în colab.).

„Cristian Pașcalău pornește firesc de la concepția lui Blaga privind genul enigmistic, față de care teoreticianul «metaforelor tabuizante» are o clară atitudine critică. Autorul procedează cu justețe spre dezamorsarea tensiunilor dintre poziția blagiană și imperativele necesar riguroase ale cadrului științific, printr-o soluție teoretică originală, precum cea a situării cazurilor de tabuizare ca posibile adăugiri la inventarul de funcții textuale enumerate de Coșeriu. Traseul soluției presupune deci o rediscutare a principiilor legate de lingvistica textului ca hermeneutică a sensului. Între meritele cărții, semnalez nuanțatele glosări ale diverselor viziuni asupra conceptelor invocate, precum și opțiunile profund justificate, care relevă, dincolo și împreună cu acest remarcabil aparat critic, forța teoretic-analitică a autorului, puterea și finețea de-a pune în discuție concepte și poziții în numeroase puncte nodale ale tezei, intențiile și inserțiile de originalitate, de creativitate interpretativă, în genere, și, nu în ultimul rând, distincția demersului analitic, în favoarea exactității.” (Rodica MARIAN)