Vînătorul cu o singură săgeată

Cartea de faţă adună articole, recenzii, cronici şi interviuri publicate în ultima decadă în Dilemateca, Dilema, Idei in Dialog şi nu numai, în care cultura română este gîndită prin prisma capacităţii acesteia de a genera şi asimila filozofie. Alexander Baumgarten dă seama de ceea ce s-a întâmplat mai important în mediului filosofic românesc, concentrându-se asupra autorilor „care circulă acum în limba română” şi din care se poate contura „o hartă a problemelor care constituie, pentru moment, filosofia in România”.

„Vînătorul care are o singură săgeată este, de fapt, o metaforă inspirată de Platon, dintr-un pasaj din Hippias minor, 375b, şi de Aristotel, dintr-un pasaj din Despre profeţia în timpul somnului,463b 18-23. Aici, ei reflectează la importanţa faptului de a şti şi de a rosti adevărul prin antrenament intelectual, iar nu la nimereală. De aceea, acest vînător este supus, în plus, unei condiţii magnifice prin riscul şi frumuseţea ei: el nu îşi poate permite ratarea ţintei sale şi nici irosirea cuvintelor fără rost, cu speranţa că vreuna din săgeţi îşi va nimeri totuşi ţinta, spre aplauzele şi păcălirea privitorilor. Oare chiar e mai bun arcaşul care nimereşte o ţintă pentru că a ştiut să o nimerească decît cel care a lovit-o la întîmplare? Platon a pus această întrebare spre începuturile istoriei gîndirii, şi o întreagă succesiune de îndrăgostiţi de viaţa intelectului au mizat pe răspunsul afirmativ. Iar dacă, pentru cultura noastră e mai bine să nimereşti ţinta tocmai din ştiinţă şi pricepere, pentru că acesta poate fi semnul adevărat al ştiutorului, atunci prezenţa unei singure săgeţi la îndemînă poate fi condiţia sublimă a vieţii intelectuale. Să aştepţi încordat, tăcut, ascuns, atent, şi să tragi o singură dată, cînd crezi tu că trebuie. Dar să te pregăteşti infinit şi răbdător pentru această clipă” (Alexander Baumgarten).